Când eram mică aveam impresia că e de ajuns să spui A fost odată și imediat povestea venea rostogolindu-se pe cele 3 cuvinte fermecate.

Când eram mare aveam impresia că numai poveștile te pot salva de la plictiseala unor zile luuungi și călduroaaase de vară. Acum, cred ca ambele Ramone au dreptate, și cea mare, și cea mică. Se aprinde o scânteie magică atunci când plictiseala dă peste picioarele lui A fost odată, tocmai când el visează…

… VISEAZĂ că poate să țopăie; pentru că e desculț și iarba este răcoroasă. Visează că există un singur loc unde și cei mai vigilenți cavaleri renunță la armură iar copiii nu se tem de nimic. Visează un tărâm sigur, unde îți exersezi puterile, cu ajutorul IMAGINAȚIEI. Visează că este timpul pentru POVEȘTI SĂLTĂREȚE, povești spuse seara și scrise la lumina lămpii pentru a le SALVA de la uitare.

Pentru că doi spiriduși doreau să le asculte din nou și din nou, poveștile au țopăit în țara sunetelor, au lăsat deoparte (pentru foarte scurtă vreme) foșnetul paginilor și zbenguiala culorilor și s-au scufundat în apa fremătătoare a unui cântec de leagăn.

Așa a apărut, pe lângă carte, și varianta AUDIO a POVEȘTILOR SĂLTĂREȚE care picură petale de catifea peste visele micuților.

Cartea poate fi comandată de aici – https://www.librarie.net/p/381392/povesti-saltarete

Vă invit și pe pagina mea de Facebook: https://www.facebook.com/RamonaBadescuAutor