Despre prima întâlnire Detectivi Printre Cuvinte (DPC) seria 2

Nu știu cum e la voi, dar la mine ploaia după caniculă e curată binecuvântare! Tocmai mă gândeam cu părere de rău, acum vreo 2 luni, că în curând avea să fie prea cald pentru recuzita de detectiv. Și cum se nimeri, cum se brodi, chiar în prima sâmbătă DPC, mă trezii cu darabana ploii în geam.

Înarmată cu tot ce trebuie – lupă, pix, carnețel și umbrelă – am demarat spre ceainărie. Întrucât, de obicei, sâmbăta dimineața stau în ”vizuină” devorând o carte, am rămas impresionată de foamea de nestăvilit de la supermarketul din împrejurimi. Forfotă, plase și claxoane, le-aș fi ratat dacă nu aveam întâlnirea de gradul zero cu DPC!

Toate indiciile duceau spre o întâlnire reușită. Sincer, dacă nu era povestea cu Muzeul nasturilor, nu aș fi găsit inelul de cravată de pionier, buclucaș și uneori bine ascuns prin cutie. Desigur, asta spune ceva despre vârsta mea de vreo 500 de ani și ceva bătuți pe muchie, dar nu m-a împiedicat să caut personaje inedite, idei ciudate și cuvinte trăsnite.

Am reținut și două titluri pentru povești promițătoare: ”Detest peste 2000 de lucruri” (chiar da, detectiv S a fost convingător, eu nu am găsit decât vreo 50) și ”Clasa care vorbește întruna” (by detectiv E). Avem și doi ilustratori, așa că nu îmi fac griji pentru partea estetică a poveștilor.

Baletul e asigurat de detectiv M care este un optimist incurabil. Poate vom avea și o poveste cu o balerină și cum entuziasmul este contagios, am descoperit că ”molima” scrisului s-a răspândit și în familiile DPC, ceea ce nu poate decât să mă bucure!

Revenind la nasturii vechi și la potențialul lor de a ascunde un mister, am aflat că unul dintre ei a fost cusut pe rochia unei doamne elegante cu pălărie cu voaletă, din anii 20, altul pe o cămașă întunecată ca noaptea, iar alții au preferat uniforme de culoarea piersicii.

Și ca să nu credeți că mă eschivez, am ales și eu un nasture mic, alb și delicat ca o poveste mirosind a ceai de tei, cu gust delicios de cornulețe, cusut pe o cămașă albă, cu buzunare și gărgărițe brodate pe mâneci. Cămașa aparținea unei fetițe blonde cu ochi mari și negri, cu gânduri buclate și obraji rotunzi care dorea să devină ”visător”, adică să dea aripi viselor frumoase.

Cam atât despre idei cu nasturi sau nasturi cu idei; mă întorc cu povestile DTP, unele scurte, deocamdată. Data viitoare vom urca pe muntele narațiunii, deci vom face schițe și vom inventa obstacole, numai așa (!), să vedem cum ies personajele din încurcătură!

Detectiv R