Îmi plac foarte mult cărțile care au hărți, nu pentru că nu aș vizualiza locurile descrise de autor, dar întreaga poveste poartă aura unui mister aparte, promisiunea unei călătorii inedite sau a descoperirii unui vechi secret, gata să invadeze prezentul cu întâmplări și personaje palpitante. În plus, ai un ghid care te ajută dacă te rătăcești în poveste sau dacă, pur și simplu, ești copleșit de prea multe detalii.
Înarmați cu coli și creioane, detectivii printre cuvinte au desenat locuri interesante, cum ar fi PisiVille sau un platou de filmări cinematografice, punctul de plecare al unor povești pline de enigme. Apoi ne-am imaginat ce am face dacă am fi invizibili pentru o zi și toată lumea a fost de acord că ar face tot felul de farse, dar ar și ”pedepsi” unii oameni care nu știu să se poarte frumos.
Am dat exemple de descrieri scurte sau ample, care te introduc pe nesimțite în atmosfera cărții și ne-am oprit un pic la calendarul visătorilor în care 1 august este Ziua ștergerii prafului, am adăugat noi, de pe obiecte vechi sau ciudate: o fotografie de la nunta bunicilor (ghici ce apărea în poză?), o casetă cu oglindă în care mătușa-actriță își păstra bijuteriile de scenă (de ce a rămas doar caseta?) sau un stilou cu peniță de aur (oare ce document important a fost semnat cu el?). Misterul plutește în… praf!
Am inventat povești pornind de la imagini, astfel am găsit Copacul Lumii, am născocit Planeta Unde Se Dansa Mereu, am vizitat Păpușa Somnoroasă și un vrăjitor care a închis oamenii într-un glob de sticlă… Am crescut muguri de povești am putea spune; poveștile sunt peste tot, abia așteaptă să fie descoperite și puse ”la dospit”!
Am creat noi forme de salut și am convenit că un pliculeț cu scorțișoară poate naște povești despre scorțișori, niște omuleți năzdrăvani care își bagă nasul prin toate prăjiturile și inventează rețete pentru petreceri vesele, pentru momente de singurătate sau pentru vacanțe aventuroase. De fapt, scorțișorii sunt copacii de scorțișoară pe care ți-i imaginezi crescând pe dealurile tropicale ale Indoneziei, pe un drum complicat de la sămânță la desertul cu aromă caldă și catifelată. Cum au ajuns niște copaci să se transforme în pitici? Tocmai aici intervine flerul detectivului printre cuvinte, să găsească explicația și să aibă motiv să inventeze ceva nou. De ce nu, poate o legendă?
Așa cum am promis, am revenit cu noi exerciții de dicție, deși când ești invizibil nu ai nevoie de ele, dar nu se știe ce răsturnare de situație are loc, așa că e recomandat să fim pregătiți:
”Șoricelul smotocit a șutit un biscuit!”
Ca să încheiem în aceeași notă de bună dispoziție în care s-a desfășurat toată întâlnirea, am povestit întâmplări amuzante, care s-au învîrtit, toate, în jurul animăluțelor: pisici, câini, șoricei și gușteri. Ce bine e să stai la povești cu detectivii printre cuvinte; nici nu știi cum trece timpul!
Detectivi printre cuvinte sesiunea 3, seria II